Un om devine cu adevarat om si iese din statistica atunci cand devine o lume. ('In fiecare om o lume isi face incercarea' spunea Eminescu; ar trebui sa-si faca incercarea). (...) Dar mai ales in comportarea si creatia omului se vede aceasta. Poetul adevarat este cel care devine la un moment dat Poezia; fizicianul, excedat la inceput de tot ce se stie, sfarseste prin a deveni el Fizica. (...) In situatiile logice, intregul este acelasi in fiecarea parte. Tautologia este, poate, de esenta logicului, dar nu in sensul reflectarii lui acelasi in fiecare moment al ansamblului. In acest sens, s-ar putea spune ca si un destin sau o viata de om pot fi intr-o situatie logica, atunci anume cand fiecare demers al vietii are justificarile intregului. Inteleptul treieste 'logic' pentru ca are in fiecare clipa legea de om adevarat in el. (...)
In timp ce logica lui Ares era cea a razboiului, logica lui Hermes ar fi cea a interpretarii, sa spunem. Prima logica aseza partea in intreg si de vreme ce intregul (clasa uneori, functia altadata, relatia abstracta in fine) retinea totul pentru el, partea devenea o simpla variabila, disparenta sau oricand gata sa fie sacrificata. In logica lui Hermes insa, partea - daca este una a situatiilor logice, iar nu un simplu element statistic - nu mai este indiferenta si irevocabila: ea este, de fiecare data, interpretarea intregului. (...) Cu exemple intamplatoare poate opera logica lui Ares, pentru care individualul este doar un fapt statistic, un buletin, o cifra, sau o constanta individuala.
Logica lui Hermes, respectuasa fata de parte, de vreme ce aceasta poate fi purtatoare de intreg, opereaza cu exemple privilegiate. (...) Am spune in termenii lui Hermes: universul logic trebuie sa interpreteze orice univers (fizic, de cunoastere, moral, artistic) si de aceea toate stiintele, de la fizica pana la istorie, tind sa devina o logica. (...) poate ca intreaga cultura nu e altceva decat o meditatie asupra individului.
(Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes)
In timp ce logica lui Ares era cea a razboiului, logica lui Hermes ar fi cea a interpretarii, sa spunem. Prima logica aseza partea in intreg si de vreme ce intregul (clasa uneori, functia altadata, relatia abstracta in fine) retinea totul pentru el, partea devenea o simpla variabila, disparenta sau oricand gata sa fie sacrificata. In logica lui Hermes insa, partea - daca este una a situatiilor logice, iar nu un simplu element statistic - nu mai este indiferenta si irevocabila: ea este, de fiecare data, interpretarea intregului. (...) Cu exemple intamplatoare poate opera logica lui Ares, pentru care individualul este doar un fapt statistic, un buletin, o cifra, sau o constanta individuala.
Logica lui Hermes, respectuasa fata de parte, de vreme ce aceasta poate fi purtatoare de intreg, opereaza cu exemple privilegiate. (...) Am spune in termenii lui Hermes: universul logic trebuie sa interpreteze orice univers (fizic, de cunoastere, moral, artistic) si de aceea toate stiintele, de la fizica pana la istorie, tind sa devina o logica. (...) poate ca intreaga cultura nu e altceva decat o meditatie asupra individului.
(Constantin Noica, Scrisori despre logica lui Hermes)
Comentarii
Trimiteți un comentariu