Jean-Jacques Rousseau - Omul Natural, Omul Social

Ce experiente ar fi necesare pentru a reusi sa cunoastem omul natural si care sunt mijloacele pentru a face aceste experiente in sanul societatii? (…) sufletul omenesc modificat in sanul societatii datorita unor cauze ce se repetau mereu, datorita unei multimi de cunostinte castigate si de erori, datorita schimbarilor interveninte in constitutia corpului si tulburarilor continue provocate de pasiuni, si-a schimbat infatisarea in asa masura incat a devenit aproape de nerecunoscut (…). Dar atat timp cat nu cunoastem defel omul natural, in zadar vrem sa determinam legea pe care a primit-o sau cea care se potriveste cel mai bine constitutiei lui. Tot ce putem vedea limpede in legatura cu aceasta lege este ca, pentru a fi lege, ea il obliga sa i se poata supune in mod constient; apoi, pentru ca aceasta lege sa fie naturala , mai trebuie sa vorbeasca nemijlocit prin glasul naturii. Lasand deci la o parte cartile stiintifice care nu ne invata decat sa vedem asa cum s-au facut ei insisi si cugetand asupra primelor si celor mai simple activitati ale sufletului omenesc, cred ca disting doua principii anterioare ratiunii: unul care ne face sa fim puternic interesati de bunastarea si conservarea noastra si altul care ne inspira o repulsie naturala in fata pieirii si suferintei oricarei fiinte simtitoare si in primul rand a semenilor nostri. Din unirea si imbinarea pe care spiritul nostru este in stare s-o realizeze cu aceste doua principii, fara a fi necesar sa fie introdus aici si principiul sociabilitatii, ni se pare ca decurg toate regulile dreptului natural; reguli pe care ratiunea este apoi silita sa le stabileasca pe alte baze atunci cand, prin dezvoltarea sa treptata, ea a reusit sa inabuse natura.

(Jean-Jacques Rousseau, Discurs asupra inegalitatii dintre oameni)