A exista ca om inseamna din capul locului a gasi o distanta fata de imediat, prin situarea in mister. Imediatul nu exista pentru om decat spre a fi depasit. (...) Dar situarea in mister, prin care se declara incendiul uman in lume, cere o completare; situatiei ii corespunde un destin inzestrat cu un permanent apetit: nevoia de a incerca revelarea misterului. Prin incercarile sale revelatorii, omul devine insa creator, si anume creator de cultura in genere. Facem o deductie a conditiilor culturii, adancind insesi dimensiunile existentiale ale omului. Cultura, in aceasta perspectiva, nu este un lux, pe care si-l permite omul ca podoaba, care poate sa fie sau nu; cultura rezulta ca o emisiune complementara din specificitatea existentei umane ca atare, care este existenta in mister si pentru revelare. (...) Cultura tine deci mai strans de definitia omului, decat conformatia sa fizica sau cel putin tot asa de strans. (...) Cultura n-o privim aici neaparat in inteles umanist, ca mijloc de atenuare a animalitatii, sau ca reactiune impotriva animalitatii ca atare. (...) Ea e implinirea omului. (...)
Fara o schimbare a modului, planului, orizontului existential, cutura nu s-ar fi ivit niciodata, oricat geniu ar fi tresarit sub teasta umana. In fundamentarea culturii nu se poate evita acest motiv ontologic, de destelenire initiala a campului existential. Existenta in mister si pentru revelare se gaseste, ca miez implicat, in orice creatiune de cultura, cum faimosul cogito mocneste in orice judecata a cunoasterii umane. (...) 'Omul' a fost produs printr-o mutatiune biologica numai cat priveste conformatia sa de specie vitala; cat priveste modul sau de a exista (in orizontul misterului si pentru revelare), omul s-a declarat, datorita unei mutatiuni ontologice, singular in Univers. (...) Omul tinde sa-si reveleze siesi misterul. Lucru posibil pe doua cai: prin acte de cunoastere sau prin acte plasmuitoare. Revelarea prin plasmuiri duce in genere la creatie de cultura. Repetam, cultura e trupul si expresia unui anume mod de existenta a omului. Pentru a fi creator de cultura, omul nu trebuie sa fie decat om, adica o fiinta care trage consecintele existentei sale specifice.
(Lucian Blaga, Geneza Metaforei si Sensul Culturii)
Fara o schimbare a modului, planului, orizontului existential, cutura nu s-ar fi ivit niciodata, oricat geniu ar fi tresarit sub teasta umana. In fundamentarea culturii nu se poate evita acest motiv ontologic, de destelenire initiala a campului existential. Existenta in mister si pentru revelare se gaseste, ca miez implicat, in orice creatiune de cultura, cum faimosul cogito mocneste in orice judecata a cunoasterii umane. (...) 'Omul' a fost produs printr-o mutatiune biologica numai cat priveste conformatia sa de specie vitala; cat priveste modul sau de a exista (in orizontul misterului si pentru revelare), omul s-a declarat, datorita unei mutatiuni ontologice, singular in Univers. (...) Omul tinde sa-si reveleze siesi misterul. Lucru posibil pe doua cai: prin acte de cunoastere sau prin acte plasmuitoare. Revelarea prin plasmuiri duce in genere la creatie de cultura. Repetam, cultura e trupul si expresia unui anume mod de existenta a omului. Pentru a fi creator de cultura, omul nu trebuie sa fie decat om, adica o fiinta care trage consecintele existentei sale specifice.
(Lucian Blaga, Geneza Metaforei si Sensul Culturii)
Comentarii
Trimiteți un comentariu