Deoarece placerea este primul dintre bunurile innascute, de aceea nu trebuie sa alegem orice fel de placere ar fi, ci adesea renuntam la multe placeri, cand din ele decurge o neplacere mai mare pentru noi. Si de multe ori consideram multe suferinte preferabile placerilor daca suportarea timp indelungat a unor chinuri ne aduce, ca urmare, o placere mai mare. De aceea, desi toate placerile ne sunt, in mod firesc, un bun apropiat, totusi, prin natura nu orice suferinta trebuie totdeauna evitata. (...) Atunci cand spunem ca placerea este scopul vietii, nu intelegem plecerile viciosilor sau placerile ce constau in desfatari senzuale (...), ci prin plecere intelegem absenta suferintei din corp si a tulburarii din suflet. Nu succesiunea neintrerupta de chefuri si orgii face o viata placuta, ci judecata sobra, cautarea motivelor fiecarei alegeri si respingeri ca si alungarea acelor pareri prin care cele mai mari tulburari pun stapanire pe suflet. Dintre toate acestea, primul si cel mai mare bun este intelepciunea. (...)
(Epicur - Scrisoare catre Menoiceus)
(Epicur - Scrisoare catre Menoiceus)
Comentarii
Trimiteți un comentariu