Treceți la conținutul principal

John Stuart Mill - Principiul Celei mai Mari Fericiri

Pozitia care accepta ca fundament al moralei utilitatea sau principiul celei ma mari fericiri sustine ca actiunile sunt juste in masura in care tind sa promoveze fericirea si injuste in masura in care tind sa produca opusul fericirii. Prin 'fericire' se intelege placerea sau absenta suferintei; prin nefericire durerea si privarea de placere. (...) O astfel de teorie a vietiii provoaca multor minti (...) o repulsie de neinvins. A presupune ca viata nu are (...) un scop mai inalt decat placerea, nici un obiect mai bun si nobil pentru dorinta si efort, este dupa ei absolut josnic si injositor: o doctrina demna doar pentru porci. (...)
Potrivit Principiului celei mai mari fericiri (...) scopul suprem cu referire la care si pentru care sunt dezirabile toate celelalte lucruri (fie ca ne gandim la binele nostru, fie la cel al altor oameni) este o existenta ferita pe cat posibil de durere si cat mai bogata posibil in placeri atat in privinta calitatii, cat si a cantitatii.
(John Stuart Mill - Utilitarismul)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

John Stuart Mill - Libertatea si Limitarea Autoritatii

Care sunt deci limitele legitime ale suveranitatii individului asupra lui insusi? Unde incepe autoritatea societatii? Cat anume din viata omului trebuie lasat in seama individualitatii si cat in seama societatii? Atat individualitatea, cat si societatea vor primi partea potrivita, cu conditia ca fiecare sa se rezume la ceea ce o priveste mai mult pe ea. Individualitatii trebuie sa-i apartina acea parte din viata care intereseaza in principal individul; societatii partea care intereseaza in principal societatea. (...) De indata ce o parte din conduita cuiva prejudiciaza interesele altora, societatea are autoritatea de a se pronunta (...) in chestiunile care-l privesc pe individul insusi, spontaneitatea sa individuala este indreptatita sa se manifeste liber. (...) Orice erori ar putea comite el, ignorand sfaturile si avertismentele primite, ele nu pot cantari nici pe departe cat raul de a se permite altora sa-l constranga sa faca ceea ce socotesc ei ca este bine pentru el. (...) Cata vre...

Jean-Jacques Rousseau - Libertatea si Autoritatea Legii

Cand fiecare face ce-i place, se face adesea ceea ce nu place altora. Aceasta nu inseamna libertate. Libertatea inseamna mai putin a face ce vrem, cat a nu fi supusi altuia; ea inseamna, totodata, a nu supune vointa altuia vointei noastre. Nici un om care este stapan nu poate fi liber. (...) Nu exista libertate acolo unde nu sunt legi sau unde cineva este deasupra legilor; nici chiar in starea de natura omul nu este liber decat datorita legii naturale, care porunceste tuturor. Un popor liber se supune, dar nu ca o sluga; el are conducatori, nu stapani. El se supune legilor, dar nu se supune decat lor. Tocmai datorita legilor el nu se supune decat lor. Toare ingradirile ce se impun puterii magistratilor de catre republici nu urmaresc decat sa-i impiedice de a se atinge de incinta sfanta a legilor, caci ei sunt slujitorii, nu stapanii legilor si trebuie sa le pazeasca, nu sa le incalce. Un popor este liber, orice forma ar avea guvernamantul sau, atunci cand in cel care il guverneaza nu v...

Aristotel - Omul este fiinta sociala

Din toate acestea se vede ca statul este o institutie naturala si ca omul este din natura o fiinta sociala, pe cand antisocialul din natura, nu din imprejurari ocazionale, este ori supraom ori fiara. (...) Totodata este clar de ce omul este o fiinta mai sociala decat orice albina si orice fiinta gregara; caci natura nu creeaza nimic fara scop. Insa grai are numai omul dintre toate vietatile. Vocea (nearticulata) este doar semnul placerii si al durerii si exista si la celelalte vietati, caci natura lor se ridica numai pana acolo, sa aiba simtirea placerii si durerii si sa o comunice unele altora, pe cand limba serveste a exprima ce este folositor si ce este vatamator, precum si ce este drept si nedrept. Si aceasta insusire este caracteristica omului, spre deosebire de toate vietatile, asa ca singur el are simtirea binelui si raului, a dreptului si nedreptului si a tuturor celorlalte stari morale. Comunitatea unor asemenea fiinte cu asemenea insusiri creeaza familia si stat...