Pozitia care accepta ca fundament al moralei utilitatea sau principiul celei ma mari fericiri sustine ca actiunile sunt juste in masura in care tind sa promoveze fericirea si injuste in masura in care tind sa produca opusul fericirii. Prin 'fericire' se intelege placerea sau absenta suferintei; prin nefericire durerea si privarea de placere. (...) O astfel de teorie a vietiii provoaca multor minti (...) o repulsie de neinvins. A presupune ca viata nu are (...) un scop mai inalt decat placerea, nici un obiect mai bun si nobil pentru dorinta si efort, este dupa ei absolut josnic si injositor: o doctrina demna doar pentru porci. (...)
Potrivit Principiului celei mai mari fericiri (...) scopul suprem cu referire la care si pentru care sunt dezirabile toate celelalte lucruri (fie ca ne gandim la binele nostru, fie la cel al altor oameni) este o existenta ferita pe cat posibil de durere si cat mai bogata posibil in placeri atat in privinta calitatii, cat si a cantitatii.
(John Stuart Mill - Utilitarismul)
Potrivit Principiului celei mai mari fericiri (...) scopul suprem cu referire la care si pentru care sunt dezirabile toate celelalte lucruri (fie ca ne gandim la binele nostru, fie la cel al altor oameni) este o existenta ferita pe cat posibil de durere si cat mai bogata posibil in placeri atat in privinta calitatii, cat si a cantitatii.
(John Stuart Mill - Utilitarismul)
Comentarii
Trimiteți un comentariu