Hristos a Înviat!

Tocmai ce am venit de la Catedrala din Slobozia unde a avut loc slujba numită "A doua Înviere". A fost chiar foarte frumos, mai frumos decât mă aşteptam. Au participat foarte mulţi preoţi şi episcopul locului Vincenţiu (sau Vicenţiu, nu mai ştiu). Am remarcat şi doamnele preotese cu pălării foarte largi care au oferit flori episcopului după ce soţii lor au primit titlul de iconomi (o parte din ei). Am remarcat şi câteva preotese care aveau capul descoperit. În vechime aşa ceva nu era permis. Preoteasa este considerată model pentru femeile din comunitate. Eu nu am nimic împotrivă, să nu se considere că sunt vreun misogin. Vreau să spun doar că nu mai este luată în seamă responsabilitatea soţiilor de preot şi rolul acestora pe care îl aveau în vechime.
S-a citit Evanghelia în mai multe limbi, dacă ţin bine minte în română, greacă, latină, slavonă, rusă, bulgară (cred, fiindcă semăna cu rusa), engleză, franceză, italiană, spaniolă (în această ordine, care nu s-a respectat întrutotul). Este ceva deosebit la care merită să iei parte chiar dacă nu prea ai chef să mai ieşi din casă în ziua de Paşti după o masă îmbelşugată. Mi-a plăcut şi corul, adică strana formată tot din preoţi. Cred că au fost cu toţii vreo 50 de preoţi dintre care jumătate slujeau, o bună parte cântau la strană, iar alţi câţiva stătau pur şi simplu şi luau parte la slujbă. Spuneam că mi-a plăcut şi cum s-a cântat chiar dacă pe alocuri se dădeau răspunsuri de la strană în stilul muzicii corale cu nişte voci prea înalte pentru nişte bărbaţi (şi preoţi pe deasupra). La un moment dat unul dintre preoţii care slujeau în altar şi pe care îl cunosc (este chiar vecinul meu) cânta şi ţinea microfonul prea aproape, astfel încât a trebuit să îmi pun degetele în urechi pentru că se auzea prea tare şi prea strident în boxe. Se mai întâmplă, probabil că nu îşi dădea seama de asta. A, era să uit. O surpriză plăcută a fost venirea pretoului catolic de la biserica catolică din Slobozia. Prezenţa lui a fost imediat remarcată pentru că a venit îmbrăcat în veşminte de călugăr catolic  maro cu glugă şi cu un jnur în jurul brâului.   La scurt timp după venirea lui, aghitoantul episcopului l-a invitat să stea mai în faţă, aproape de strană dar nu a fost invitat nicidecum în altar cu ceilalţi preoţi. La mânăstirea Stavropoleos din Bucureşti la care obişnuiam să merg când stăteam acolo, de foarte multe ori veneau călugări catolici şi erau invitaţi de părintele Iustin să stea în altar. Chiar în predica de la finalul slujbei, ţinută de episcopul Vincenţiu, acesta a salutat prezenţa lui acolo în câteva cuvinte. Nu ştiu dacă a fost doar de complezenţă dar ştiu că cel puţin unul dintre preoţii prezenţi nu era deloc mulţumit de prezenţa preotului catolic. Mă refer la preotul călugăr care şlujeşte de obicei la catedrală şi care de nenumărate ori s-a exprimat în termeni foarte critici la adresa Bisericii Catolice. Chiar la final am văzut pe faţa lui o expresie tristă. A fost foarte frumos la final că toţi mirenii care au participat la slujbă au trecut pe la fiecare preot, începând cu episcopul, şi au sărutat crucea sau icoana, in funcţie de ce avea fiecare preot. A fost aşa un şir de vreo 20 de preoţi care te întâmpinau cu "Hristot a Înviat!" şi cu  o cruce sau cu o icoană. La urmă era şi preotul călugăr de care am mai spus înainte că nu iubeşte catolicii şi care părea foarte trist. Poate mi s-a părut doar. Am fost cu verişoara mea cu care am mai şi vorbit în timpul ceremoniei. E păcat dar asta e. A fost şi ea impresionată.