Rene Descartes - Omul este un lucru ce cugeta

Dar ce sunt prin urmare? Un lucru care gandeste. Ce este aceasta? Unul care se indoieste, care intelege, care concepe, care afirma, care neaga, care vrea si nu vrea, care imagineaza si simte. (...) Prin urmare, din simplul fapt ca stiu de existenta mea si totodata observ ca nimic altceva nu apartine firii sau esentei mele, in afara de faptul ca sunt fiinta cugetatoare, inchei pe drept ca esenta mea consta in aceea doar ca sunt fiinta cugetatoare. Si cu toate ca (...) am un corp care mi-e foarte strans legat fiindca totusi, pe de o parte, am o idee distincta si clara a mea insumi ca fiinta cugetatoare doar, neintinsa, iar pe de alta parte, o idee distincta a corpului ca lucru intins doar, necugetator, e sigur ca sunt deosebit cu adevarat de corpul meu si ca pot exista fara el. (...) Natura ne arata prin aceste simtiri de durere, foame, sete si asa mai departe, ca eu nu sunt doar de fata prin raport cu corpul meu, precum e corabierul pe corabie, ci sunt legat in chip cat se poate de strans si ca si cum am fi confundati, astfel incat eu alcatuiesc un singur lucru impreuna cu el. Caci altminteri, atunci cand trupul e vatamat, eu , care nu sunt decat fiinta cugetatoare, n-as simti durere, ci as percepe acea vatamare doar prin intelect, dupa cum corabierul isi da seama pe calea vazului daca ceva e rupt in corabie; iar atunci cand corpul are nevoie de hrana si bautura, as intelege tocmai aceasta in chip lamurit si n-as avea simturile tulburi de foame si sete.

(Rene Descartes, Meditatii Metafizice)