Care sunt deci limitele legitime ale suveranitatii individului asupra lui insusi? Unde incepe autoritatea societatii? Cat anume din viata omului trebuie lasat in seama individualitatii si cat in seama societatii? Atat individualitatea, cat si societatea vor primi partea potrivita, cu conditia ca fiecare sa se rezume la ceea ce o priveste mai mult pe ea. Individualitatii trebuie sa-i apartina acea parte din viata care intereseaza in principal individul; societatii partea care intereseaza in principal societatea. (...)
De indata ce o parte din conduita cuiva prejudiciaza interesele altora, societatea are autoritatea de a se pronunta (...) in chestiunile care-l privesc pe individul insusi, spontaneitatea sa individuala este indreptatita sa se manifeste liber. (...) Orice erori ar putea comite el, ignorand sfaturile si avertismentele primite, ele nu pot cantari nici pe departe cat raul de a se permite altora sa-l constranga sa faca ceea ce socotesc ei ca este bine pentru el. (...)
Cata vreme este vorba de activitati care nu impiedica, ci ajuta si stimuleaza exercitarea si dezvoltarea individualitatii, niciun guvern nu poate fi acuzat ca face prea mult. Raul incepe atunci cand, in loc de a stimula activitatea si puterile indivizilor si organizatiilor, el substituie activitatii lor propria activitate; cand in loc de a informa, sfatui si, la nevoie, condamna, el incatuseaza actiunile lor sau, poruncindu-le sa stea deoparte, face el treaba in locul lor. (...)
Un stat care face din cetatenii sai niste pitici, pentru ca ei sa fie instrumente mai docile in mainile sale, chiar daca o face in scopuri benefice - un asemenea stat va constata ca niciun lucru realmente mare nu se poate realiza cu oameni mici (...).
(John Stuart Mill, Despre Libertate)
De indata ce o parte din conduita cuiva prejudiciaza interesele altora, societatea are autoritatea de a se pronunta (...) in chestiunile care-l privesc pe individul insusi, spontaneitatea sa individuala este indreptatita sa se manifeste liber. (...) Orice erori ar putea comite el, ignorand sfaturile si avertismentele primite, ele nu pot cantari nici pe departe cat raul de a se permite altora sa-l constranga sa faca ceea ce socotesc ei ca este bine pentru el. (...)
Cata vreme este vorba de activitati care nu impiedica, ci ajuta si stimuleaza exercitarea si dezvoltarea individualitatii, niciun guvern nu poate fi acuzat ca face prea mult. Raul incepe atunci cand, in loc de a stimula activitatea si puterile indivizilor si organizatiilor, el substituie activitatii lor propria activitate; cand in loc de a informa, sfatui si, la nevoie, condamna, el incatuseaza actiunile lor sau, poruncindu-le sa stea deoparte, face el treaba in locul lor. (...)
Un stat care face din cetatenii sai niste pitici, pentru ca ei sa fie instrumente mai docile in mainile sale, chiar daca o face in scopuri benefice - un asemenea stat va constata ca niciun lucru realmente mare nu se poate realiza cu oameni mici (...).
(John Stuart Mill, Despre Libertate)
Multi elevi nu stiu ce este libertatea. Scoala ii invata in general ca trebuie sa asculte de un anumit stapan.
RăspundețiȘtergereSistemului romanesc ii convine aceasta indoctrinare. Daca copii ar fi educati de mici sa gandeasca liber si sa spuna mereu ce gandesc s-ar ajunge la nesupunere. Un stat nu-si permite acest lucru.
RăspundețiȘtergeredesi in scoala ar trebuie sa invatam cum sa fim si sa ne comportam ca niste oameni cu adevarat liberi, asta nu se intampla si nu se va intampla destul de curand pentru ca elevii preiau de la profesori atitudinea de sclav...niciodata nu vom invata sa actionam ca niste oameni liberi de la oameni supusi. ps. XII A is near you teacher
RăspundețiȘtergere