Treceți la conținutul principal

Immanuel Kant - Diferenta dintre lucru si persoana

Dar sa admitem ca ar exista ceva, a carui existenta prin ea insasi sa aiba o valoare absoluta si care ca scop in sine sa poata deveni baza anumitor legi, atunci in el si numai in el ar putea sa rezide principiul unui imperativ categoric posibil, adica al unei legi practice.Acum eu spun: omul si, in genere, orice fiinta rationala exista ca scop in sine, nu numai ca mijloc, de care o vointa sau alta sa se foloseasca dupa bunul ei plac, ci in toae actiunile lui, atat in cele care-l privesc pe el isusi, cat si in cele care au in vedere alte fiinte rationale, omul trebuie considerat totdeauna in acelasi timp ca scop. Toate obiectele inclinatiilor nu au decat o valoare conditionata; caci daca n-ar fi inclinatiile si trebuintele intemeiate pe ele, obiectul lor ar fi fara valoare. Dar inclinatile insele ca izvoare ale trebuintei au atat de putin o valoare absoluta pentru a le dori in ele insele, incat dorinta generala a oricarei fiinte rationale trebuie sa fie mai curand aceea de a se elibera cu totul de ele. (...) Fiintele a caror existenta nu este intemeiata pe vointa noastra, ci pe natura au, totusi, daca sunt fiinte fara ratiune, numai o valoare relativa, ca mijloc, si de aceea se numesc lucruri, pe cand fiintele rationale se numesc persoane, fiindca natura lor le distinge deja ca scopri in sine, ca ceva adica ce nu este ingaduit sa fie folosit numai ca mijloc, prin urmare, ingradeste orice bun plac (si este obiect de respect). Aceste fiinte rationale nu sunt deci numai scopuri subiective, a caror existenta are o valoare pentru noi ca efect al actiunii noastre, ci sunt scopuri obiective, adica lucruri a caror existenta in ea insasi este un scop, caruia nu i se poate substitui nici un alt scop, pentru care el ar trebui sa serveasca numai ca mijloc, fiindca fara acesta nu s-ar putea gasi nicaieri nimic de valoare absoluta.

(Immanuel Kant, Bazele Metafizicii Moravurilor)

Comentarii

  1. ar fi putut schimba oameni cu un limbaj mai simplist si mai accesibil unui numar mai mare de oameni..parerea mea...toti filosofam

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Jean-Jacques Rousseau - Libertatea si Autoritatea Legii

Cand fiecare face ce-i place, se face adesea ceea ce nu place altora. Aceasta nu inseamna libertate. Libertatea inseamna mai putin a face ce vrem, cat a nu fi supusi altuia; ea inseamna, totodata, a nu supune vointa altuia vointei noastre. Nici un om care este stapan nu poate fi liber. (...) Nu exista libertate acolo unde nu sunt legi sau unde cineva este deasupra legilor; nici chiar in starea de natura omul nu este liber decat datorita legii naturale, care porunceste tuturor. Un popor liber se supune, dar nu ca o sluga; el are conducatori, nu stapani. El se supune legilor, dar nu se supune decat lor. Tocmai datorita legilor el nu se supune decat lor. Toare ingradirile ce se impun puterii magistratilor de catre republici nu urmaresc decat sa-i impiedice de a se atinge de incinta sfanta a legilor, caci ei sunt slujitorii, nu stapanii legilor si trebuie sa le pazeasca, nu sa le incalce. Un popor este liber, orice forma ar avea guvernamantul sau, atunci cand in cel care il guverneaza nu v...

John Stuart Mill - Libertatea si Limitarea Autoritatii

Care sunt deci limitele legitime ale suveranitatii individului asupra lui insusi? Unde incepe autoritatea societatii? Cat anume din viata omului trebuie lasat in seama individualitatii si cat in seama societatii? Atat individualitatea, cat si societatea vor primi partea potrivita, cu conditia ca fiecare sa se rezume la ceea ce o priveste mai mult pe ea. Individualitatii trebuie sa-i apartina acea parte din viata care intereseaza in principal individul; societatii partea care intereseaza in principal societatea. (...) De indata ce o parte din conduita cuiva prejudiciaza interesele altora, societatea are autoritatea de a se pronunta (...) in chestiunile care-l privesc pe individul insusi, spontaneitatea sa individuala este indreptatita sa se manifeste liber. (...) Orice erori ar putea comite el, ignorand sfaturile si avertismentele primite, ele nu pot cantari nici pe departe cat raul de a se permite altora sa-l constranga sa faca ceea ce socotesc ei ca este bine pentru el. (...) Cata vre...

Blaise Pascal - Omul, fiinta contradictorie

Caci, la urma urmei, ce este omul in natura? Nimic in comparatie cu infinitul, tot in comparatie cu neantul, un lucru de mijoc intre nimic si tot. El este infinit de indepartat de ambele extreme; iar fiinta lui nu sta mai aproape de nimicnicia din care este scoasa decat de infinitul in care-i inghitita? (…) Ce himera mai este si acest om? Ce noutate, ce monstru, ce haos, ce ingramadire de contradictii?! Judecator al tuturor lucrurilor, imbecil vierme de pamant; depozitar al adevarului; ingramadire de incertitudine si de eroare; marire si lepadatura a universului. Daca se lauda eu il cobor; de se coboara, il laud si-l contrazic mereu pana ce reuseste sa inteleaga ca este un monstru de neinteles. (…) Pot concepe un om fara maini si fara picioare; l-as concepe si fara cap, daca experienta nu m-ar invata ca omul gandeste cu capul. Deci gandirea este aceea care defineste omul. Nimeni nu-l poate concepe fara ea. (…) Omul este asa de mare, incat maretia lui reiese si din aceea ca el se stie ...