Immanuel Kant - Diferenta dintre lucru si persoana

Dar sa admitem ca ar exista ceva, a carui existenta prin ea insasi sa aiba o valoare absoluta si care ca scop in sine sa poata deveni baza anumitor legi, atunci in el si numai in el ar putea sa rezide principiul unui imperativ categoric posibil, adica al unei legi practice.Acum eu spun: omul si, in genere, orice fiinta rationala exista ca scop in sine, nu numai ca mijloc, de care o vointa sau alta sa se foloseasca dupa bunul ei plac, ci in toae actiunile lui, atat in cele care-l privesc pe el isusi, cat si in cele care au in vedere alte fiinte rationale, omul trebuie considerat totdeauna in acelasi timp ca scop. Toate obiectele inclinatiilor nu au decat o valoare conditionata; caci daca n-ar fi inclinatiile si trebuintele intemeiate pe ele, obiectul lor ar fi fara valoare. Dar inclinatile insele ca izvoare ale trebuintei au atat de putin o valoare absoluta pentru a le dori in ele insele, incat dorinta generala a oricarei fiinte rationale trebuie sa fie mai curand aceea de a se elibera cu totul de ele. (...) Fiintele a caror existenta nu este intemeiata pe vointa noastra, ci pe natura au, totusi, daca sunt fiinte fara ratiune, numai o valoare relativa, ca mijloc, si de aceea se numesc lucruri, pe cand fiintele rationale se numesc persoane, fiindca natura lor le distinge deja ca scopri in sine, ca ceva adica ce nu este ingaduit sa fie folosit numai ca mijloc, prin urmare, ingradeste orice bun plac (si este obiect de respect). Aceste fiinte rationale nu sunt deci numai scopuri subiective, a caror existenta are o valoare pentru noi ca efect al actiunii noastre, ci sunt scopuri obiective, adica lucruri a caror existenta in ea insasi este un scop, caruia nu i se poate substitui nici un alt scop, pentru care el ar trebui sa serveasca numai ca mijloc, fiindca fara acesta nu s-ar putea gasi nicaieri nimic de valoare absoluta.

(Immanuel Kant, Bazele Metafizicii Moravurilor)