Platon - Natura Binelui

M-ai auzit de multe ori spunand ca ideea Binelui este cea mai inalta dintre cunoasteri, cea careia dreptatea si celelalte virtuti ii acorda utilitatea si avantajele lor. Acum esti constient ca nu cunoastem, in mod satisfacator aceasta idee. Or, daca nu o cunoastem, indiferent cat de bine cunoastem restul, stii ca aceste cunostinte nu ne-ar fi cu nimic utile. Crezi ca ar fi avantajos sa avem o multime de lucruri, daca nu sunt bune, sau sa cunoastem totul, cu exceptia Binelui, si sa nu cunoastem nimic despre frumos si despre Bine? Desigur, stii la fel de bine ca majoritatea oamenilor confunda Binele cu placerea, (...) cei care au acest sentiment nu pot explica despre ce fel de cunoastere este vorba, dar sunt obligati sa spuna pana la urma ca este cuoasterea Binelui (...) ca si cum noi ar trebui sa-i intelegem chiar din momentul in care au pronuntat termenul 'bine'. Numeam Frumos in sine, Bine in sine si asa mai departe Fiinta reala a fiecaruia dintre lucrurile pe care le-am stabilit mai intai ca multiple, dar le-am aranjat apoi sub ideea lor proprie, postuland unitatea acesteia din urma. (...) Recunoaste asadar ca ceea ce raspandeste lumina adevarului asupra obiectelor cunoasterii si confera subiectului care cunoaste puterea de a o face este ideea Binelui, (...) dar este fals sa credem ca una sau alta sunt acelasi lucru cu Binele; natura Binelui trebuie sa fie privita ca mult mai valoroasa.
(Platon, Republica)