VESTITORUL

Care sunt deci limitele legitime ale suveranitatii individului asupra lui insusi? Unde incepe autoritatea societatii? Cat anume din viata omului trebuie lasat in seama individualitatii si cat in seama societatii? Atat individualitatea, cat si societatea vor primi partea potrivita, cu conditia ca fiecare sa se rezume la ceea ce o priveste mai mult pe ea. Individualitatii trebuie sa-i apartina acea parte din viata care intereseaza in principal individul; societatii partea care intereseaza in principal societatea. (...) De indata ce o parte din conduita cuiva prejudiciaza interesele altora, societatea are autoritatea de a se pronunta (...) in chestiunile care-l privesc pe individul insusi, spontaneitatea sa individuala este indreptatita sa se manifeste liber. (...) Orice erori ar putea comite el, ignorand sfaturile si avertismentele primite, ele nu pot cantari nici pe departe cat raul de a se permite altora sa-l constranga sa faca ceea ce socotesc ei ca este bine pentru el. (...) Cata vre...

Cand fiecare face ce-i place, se face adesea ceea ce nu place altora. Aceasta nu inseamna libertate. Libertatea inseamna mai putin a face ce vrem, cat a nu fi supusi altuia; ea inseamna, totodata, a nu supune vointa altuia vointei noastre. Nici un om care este stapan nu poate fi liber. (...) Nu exista libertate acolo unde nu sunt legi sau unde cineva este deasupra legilor; nici chiar in starea de natura omul nu este liber decat datorita legii naturale, care porunceste tuturor. Un popor liber se supune, dar nu ca o sluga; el are conducatori, nu stapani. El se supune legilor, dar nu se supune decat lor. Tocmai datorita legilor el nu se supune decat lor. Toare ingradirile ce se impun puterii magistratilor de catre republici nu urmaresc decat sa-i impiedice de a se atinge de incinta sfanta a legilor, caci ei sunt slujitorii, nu stapanii legilor si trebuie sa le pazeasca, nu sa le incalce. Un popor este liber, orice forma ar avea guvernamantul sau, atunci cand in cel care il guverneaza nu v...

(...) Nimeni nu poate dori sa ma aiba sub puterea sa absoluta decat daca ma obliga prin forta, ceea ce este impotriva dreptului meu la libertate, adica ma face sclav. A fi liber fata de o asemenea forta este singura protectie a conservarii mele, iar ratiunea imi porunceste sa-l privesc ca pe un dusman al acesteia pe cel care vrea sa ma lipseasca de libertate, care este pavaza conservarii. Astfel cel ce incearca sa ma robeasca intra intr-o stare de razboi cu mine. Trebuie sa presupunem ca acela care in starea naturala i-ar lipsi pe ceilalti de libertatea proprie tuturor are ca scop de a-i lipsi si de toate celelalte, libertatea fiind fundamentul acestora. (...) Dar daca, printr-o eroare ce poate interveni in cursul obisnuit al naturii, cineva nu atinge acel nivel al ratiunii la care este capabil sa cunoasca legea si sa traiasca astfel in limitele ei, el nu va putea sa fie liber si nu va fi lasat la dispozitia propriei vointe (...), ramanand in continuare supus educatiei si carmuirii cel...

Astazi nu mai avem mila fata de ideea 'liberului arbitru': stim prea bine ce inseamna - este cea mai dubioasa dintre smecheriile teologilor, avand drept scop ca omenirea sa devina 'responsabila' in intelesul dorit de ei, adica sa devina dependenta de ei. (...) Dau aici numai psihologia 'tragerii la raspundere'. Pretutindeni unde sunt cautate responsabilitati, cel care cauta este de obicei instinctul vointei de a pedepsi si judeca. (...) doctrina vointei a fost inventata in principal in scopul pedepsirii, adica cu intentia de a gasi vinovati. Toata vechea psihologie, psihologia vointei, are ca premisa faptul ca inventatorii ei, preotii din fruntea vechilor comunitati, voiau sa-si creeze dreptul de a pedepsi - sau sa creeze acest drept pentru Dumnezeu. (...) Oamenii erau considerati 'liberi' pentru a putea fi judecati si pedepsiti - pentru a putea fi facuti vinovati: prin urmare, orice actiune trebuia socotita ca fiind deliberata, originea oricarei actiuni...

Consider ca este necesar ca mintea sa fie mai puternica decat patima, pentru insusi faptul ca, in mod normal si corect, ea are puterea asupra patimii. (...) Caci deocamdata, indiferent care este acea natura, careia i se ingaduie sa fie superioara unui spirit intarit prin virtute, noi putem sti ca ea nu poate sa constranga spiritul sa slujeasca patimii (...) asa cum am demonstrat-o, ramane clar ca niciun alt lucru n-ar putea sa transforme spiritul intr-un asociat al poftei decat fie din propria vointa, fie din libertatea sa de decizie. (...) Caci daca omul este o valoare in sine si nu este in masura sa actioneze corect decat atunci cand vrea, este necesar ca el sa aiba vointa libera, fara de care n-ar putea sa actioneze in mod corect. Fiindca, de fapt, nu trebuie sa se creada ca Dumnezeu i-a dat-o doar ca prin ea sa comita raul. Este, asadar suficient pentru motivul invocat de ce omul nu poate sa traiasca in mod corect. (Sf. Augustin - Despre Liberul Arbitru )

Iata un manual de sociologie foarte util. Se poate salva de la butonul iPaper si click pe save document. Carmen Furtuna - Sociologie Generala - Ed. f.r.m Publish at Scribd or explore others: Case Law Music sociologie Carmen