John Locke - Dreptul la Libertate

(...) Nimeni nu poate dori sa ma aiba sub puterea sa absoluta decat daca ma obliga prin forta, ceea ce este impotriva dreptului meu la libertate, adica ma face sclav. A fi liber fata de o asemenea forta este singura protectie a conservarii mele, iar ratiunea imi porunceste sa-l privesc ca pe un dusman al acesteia pe cel care vrea sa ma lipseasca de libertate, care este pavaza conservarii. Astfel cel ce incearca sa ma robeasca intra intr-o stare de razboi cu mine. Trebuie sa presupunem ca acela care in starea naturala i-ar lipsi pe ceilalti de libertatea proprie tuturor are ca scop de a-i lipsi si de toate celelalte, libertatea fiind fundamentul acestora. (...) Dar daca, printr-o eroare ce poate interveni in cursul obisnuit al naturii, cineva nu atinge acel nivel al ratiunii la care este capabil sa cunoasca legea si sa traiasca astfel in limitele ei, el nu va putea sa fie liber si nu va fi lasat la dispozitia propriei vointe (...), ramanand in continuare supus educatiei si carmuirii celorlalti.
(John Locke - Al Doilea Tratat despre Carmuire)