Treceți la conținutul principal

Friedrich Nietzsche - Eroarea Liberului Arbitru

Astazi nu mai avem mila fata de ideea 'liberului arbitru': stim prea bine ce inseamna - este cea mai dubioasa dintre smecheriile teologilor, avand drept scop ca omenirea sa devina 'responsabila' in intelesul dorit de ei, adica sa devina dependenta de ei. (...) Dau aici numai psihologia 'tragerii la raspundere'. Pretutindeni unde sunt cautate responsabilitati, cel care cauta este de obicei instinctul vointei de a pedepsi si judeca. (...) doctrina vointei a fost inventata in principal in scopul pedepsirii, adica cu intentia de a gasi vinovati. Toata vechea psihologie, psihologia vointei, are ca premisa faptul ca inventatorii ei, preotii din fruntea vechilor comunitati, voiau sa-si creeze dreptul de a pedepsi - sau sa creeze acest drept pentru Dumnezeu. (...) Oamenii erau considerati 'liberi' pentru a putea fi judecati si pedepsiti - pentru a putea fi facuti vinovati: prin urmare, orice actiune trebuia socotita ca fiind deliberata, originea oricarei actiuni trebuia gasita in constiinta. (...) Nu exista in ochii nostri adversari mai inversunati decat teologii, care continua, prin ideea de 'ordine morala a lumii', sa contamineze cu 'pedeapsa' si 'vina' inocenta devenirii. Crestinismul e o metafizica a calaului.
(Friedrich Nietzsche - Amurgul Idolilor)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Jean-Jacques Rousseau - Libertatea si Autoritatea Legii

Cand fiecare face ce-i place, se face adesea ceea ce nu place altora. Aceasta nu inseamna libertate. Libertatea inseamna mai putin a face ce vrem, cat a nu fi supusi altuia; ea inseamna, totodata, a nu supune vointa altuia vointei noastre. Nici un om care este stapan nu poate fi liber. (...) Nu exista libertate acolo unde nu sunt legi sau unde cineva este deasupra legilor; nici chiar in starea de natura omul nu este liber decat datorita legii naturale, care porunceste tuturor. Un popor liber se supune, dar nu ca o sluga; el are conducatori, nu stapani. El se supune legilor, dar nu se supune decat lor. Tocmai datorita legilor el nu se supune decat lor. Toare ingradirile ce se impun puterii magistratilor de catre republici nu urmaresc decat sa-i impiedice de a se atinge de incinta sfanta a legilor, caci ei sunt slujitorii, nu stapanii legilor si trebuie sa le pazeasca, nu sa le incalce. Un popor este liber, orice forma ar avea guvernamantul sau, atunci cand in cel care il guverneaza nu v...
3 comentarii
Citiți mai multe

John Stuart Mill - Libertatea si Limitarea Autoritatii

Care sunt deci limitele legitime ale suveranitatii individului asupra lui insusi? Unde incepe autoritatea societatii? Cat anume din viata omului trebuie lasat in seama individualitatii si cat in seama societatii? Atat individualitatea, cat si societatea vor primi partea potrivita, cu conditia ca fiecare sa se rezume la ceea ce o priveste mai mult pe ea. Individualitatii trebuie sa-i apartina acea parte din viata care intereseaza in principal individul; societatii partea care intereseaza in principal societatea. (...) De indata ce o parte din conduita cuiva prejudiciaza interesele altora, societatea are autoritatea de a se pronunta (...) in chestiunile care-l privesc pe individul insusi, spontaneitatea sa individuala este indreptatita sa se manifeste liber. (...) Orice erori ar putea comite el, ignorand sfaturile si avertismentele primite, ele nu pot cantari nici pe departe cat raul de a se permite altora sa-l constranga sa faca ceea ce socotesc ei ca este bine pentru el. (...) Cata vre...
3 comentarii
Citiți mai multe

Blaise Pascal - Omul, fiinta contradictorie

Caci, la urma urmei, ce este omul in natura? Nimic in comparatie cu infinitul, tot in comparatie cu neantul, un lucru de mijoc intre nimic si tot. El este infinit de indepartat de ambele extreme; iar fiinta lui nu sta mai aproape de nimicnicia din care este scoasa decat de infinitul in care-i inghitita? (…) Ce himera mai este si acest om? Ce noutate, ce monstru, ce haos, ce ingramadire de contradictii?! Judecator al tuturor lucrurilor, imbecil vierme de pamant; depozitar al adevarului; ingramadire de incertitudine si de eroare; marire si lepadatura a universului. Daca se lauda eu il cobor; de se coboara, il laud si-l contrazic mereu pana ce reuseste sa inteleaga ca este un monstru de neinteles. (…) Pot concepe un om fara maini si fara picioare; l-as concepe si fara cap, daca experienta nu m-ar invata ca omul gandeste cu capul. Deci gandirea este aceea care defineste omul. Nimeni nu-l poate concepe fara ea. (…) Omul este asa de mare, incat maretia lui reiese si din aceea ca el se stie ...
4 comentarii
Citiți mai multe