VESTITORUL

Reprezentarea unui principiu obiectiv, intrucat e constrangator pentru vointa, se numeste o porunca (a ratiunii), si formula porncii se numeste imperativ. (...) Toate imperativele poruncesc sau ipotetic sau categoric. Cele dintati exprima necesitatea practica a unei actiuni posibile considerata ca mijloc pentru a ajunge la altceva pe care-l vrem (sau totusi e posibil ca sa-l vrem). Imperativul categoric ar fi acela care ar exprima o actiune ca obiectiv necesara in sine, independent de orice alt scop. (...) Scopurile pe care si le propune o fiinta rationala, dupa bunul plac, ca efecte ale actiunii ei (scopuri materiale) sunt toate numai relative; caci ceea ce le da valoare este numai raportul lor cu o stare particulara a facultatii de a ravni (...). Toate aceste scopuri relative nu sunt, asadar, decat baza pentu imperative ipotetice. Dar sa admitem ca ar exista ceva a carui existenta, prin ea insasi, sa aiba valoare absoluta si care, ca scop in sine, sa poata deveni baza anumitor legi, ...

Pozitia care accepta ca fundament al moralei utilitatea sau principiul celei ma mari fericiri sustine ca actiunile sunt juste in masura in care tind sa promoveze fericirea si injuste in masura in care tind sa produca opusul fericirii. Prin 'fericire' se intelege placerea sau absenta suferintei; prin nefericire durerea si privarea de placere. (...) O astfel de teorie a vietiii provoaca multor minti (...) o repulsie de neinvins. A presupune ca viata nu are (...) un scop mai inalt decat placerea, nici un obiect mai bun si nobil pentru dorinta si efort, este dupa ei absolut josnic si injositor: o doctrina demna doar pentru porci. (...) Potrivit Principiului celei mai mari fericiri (...) scopul suprem cu referire la care si pentru care sunt dezirabile toate celelalte lucruri (fie ca ne gandim la binele nostru, fie la cel al altor oameni) este o existenta ferita pe cat posibil de durere si cat mai bogata posibil in placeri atat in privinta calitatii, cat si a cantitatii. (John Stuart...

Deoarece placerea este primul dintre bunurile innascute, de aceea nu trebuie sa alegem orice fel de placere ar fi, ci adesea renuntam la multe placeri, cand din ele decurge o neplacere mai mare pentru noi. Si de multe ori consideram multe suferinte preferabile placerilor daca suportarea timp indelungat a unor chinuri ne aduce, ca urmare, o placere mai mare. De aceea, desi toate placerile ne sunt, in mod firesc, un bun apropiat, totusi, prin natura nu orice suferinta trebuie totdeauna evitata. (...) Atunci cand spunem ca placerea este scopul vietii, nu intelegem plecerile viciosilor sau placerile ce constau in desfatari senzuale (...), ci prin plecere intelegem absenta suferintei din corp si a tulburarii din suflet. Nu succesiunea neintrerupta de chefuri si orgii face o viata placuta, ci judecata sobra, cautarea motivelor fiecarei alegeri si respingeri ca si alungarea acelor pareri prin care cele mai mari tulburari pun stapanire pe suflet. Dintre toate acestea, primul si cel mai mare bu...

Cand te caut pe Tine, Dumnezeul meu, eu caut viata fericita. Daca trebuie sa spun cum voi cauta viata fericita, imi pun urmatoarele intrebari. Sa o caut oare prin reamintire, ca si cum, as fi uitat-o, dar inca mai tin minte ca am uitat-o? Sau sa caut prin dorinta de a o cunoaste, ca si cum ar fi ceva necunoscut pentru mine? (...) Abia daca auzim numele fericire si indata recunoastem cu totii ca pe ea o ravnim; nu ne incanta doar sonoritatea cuvantului. (...) Caci exista o bucurie care nu este data celor fara evlavie, ci doar acelora care te slujesc de bunavoie, iar aceasta bucurie esti Tu insuti. Si aceasta este adevarata fericire a vietii, sa ne bucuram intru Tine, pentru Tine, si din cauza Ta; aceasta este fericirea adevarata si nu exista alta fericire. (Sf. Augustin - Confesiuni )

Daca exista un scop al acteor noastre pe care-l urmarim pentru el insusi, iar pe celelalte numai in vederea acestuia si daca nu orice lucru il dorim in vederea a altceva (...) este evident ca acest scop trebuie sa fie binele, si anume binele suprem (...) Binele este exprimat in tot atatea moduri ca si existentul (caci in categoria esentei, de exemplu, el este numit divinitate si intelect, iar in cea a calitatii este numit virtute, in cea a cantitatii masura, in cea a relatiei utilitate (...) incat e limpede ca binele nu este ceva comun genereal si unic; altfel el nu ar fi fost inclus in toate categoriile, ci intr-una singura (...) Asadar, care dintre felurile de bine ar putea fi considerat ca bine in sine? Cele pe care le urmarim si nuami pentru sine, cum sunt gandirea, vederea, unele placeri sau onorurile? (...) Fericirea apare deci ca un bine perfect si autarhic, pentru ca ea este scopul tuturor actelor noastre (...) ar trebui poate sa lamurim si mai bine ce este ea. Acest luc...

Exista morale de stapani si morale de sclavi. (...) In primul caz, in care stapanitorii sunt cei care determina notiunea 'binelui', starile sufletesti elevate si trufase sunt resimtite ca distinctive, ele determinand ierarhia. (...) Sa remarcam pe data ca in cazul acestei prime varietati de morala antagonismul 'bun' si 'stricat' echivaleaza cu 'nobil' si 'detestabil'; antagonismul 'bun' si 'rau' are o alta origine. (...) E evident ca pretutindeni calificativele morale au fost aplicate mai intai oamenilor si doar mai tarziu, prin extindere, asupra actiunilor. (...) Aristocratul simte ca el este cel care determina valorile, ca pentru aceasta nu are nevoie sa obtina incuviintarea cuiva, apreciind ca 'ceea ce imi dauneaza mie este daunator in sine' , el fiind acela care confera cel dintai prestigiu lucrurilor, care creeaza valori (...) o astfel de morala consta in glorificarea sinelui. (...) Aristocratul respecta in propria...

M-ai auzit de multe ori spunand ca ideea Binelui este cea mai inalta dintre cunoasteri, cea careia dreptatea si celelalte virtuti ii acorda utilitatea si avantajele lor. Acum esti constient ca nu cunoastem, in mod satisfacator aceasta idee. Or, daca nu o cunoastem, indiferent cat de bine cunoastem restul, stii ca aceste cunostinte nu ne-ar fi cu nimic utile. Crezi ca ar fi avantajos sa avem o multime de lucruri, daca nu sunt bune, sau sa cunoastem totul, cu exceptia Binelui, si sa nu cunoastem nimic despre frumos si despre Bine? Desigur, stii la fel de bine ca majoritatea oamenilor confunda Binele cu placerea, (...) cei care au acest sentiment nu pot explica despre ce fel de cunoastere este vorba, dar sunt obligati sa spuna pana la urma ca este cuoasterea Binelui (...) ca si cum noi ar trebui sa-i intelegem chiar din momentul in care au pronuntat termenul 'bine'. Numeam Frumos in sine, Bine in sine si asa mai departe Fiinta reala a fiecaruia dintre lucrurile pe care le-am stabi...